|
Mastro
Del Dado, Giulio Bonasone, Marco de Ravenna, Agostino de Musis pana
la Volpato, Morghen, Longhi, Toschi. In acelasi timp, a stiut sa ia
ce era mai bun din scolile straine: varietatea si rafinamentul fara
manierism al lui Pietro Drevet, usurinta si valoarea culorilor lui Masson,
eleganta lui Nanteuil, sentimentul lui Edelinck, depasindu-i pe Strange
si Andran, unul in modul in care trata carnatia,celalalt in siguranta
tusei si a clarobscurului (In timp ce Mercuri mi-a povestit foarte simplu
despre viata sa,a pastrat o maxima rezerva in a-si exprima parerea sa
despre arte. Totusi, ceva am descoperit. E de parere ca fotografia serveste
mai mult decat orice pentru a-i face sa se rusineze pe desenatorii extravaganti.
Dintre maestri.cel mai mult il stimeaza pe Edelinck : il considera manierat
pe Drevet : nu-l valoreaza ca si gravor pe Callot. Morghen, desi de
cateva ori a abuzat in ceea ce a facut, a facut bine si ar fi facut
si mai bine daca ar fi stiut sa deseneze. Nemtii de astazi graveaza
mai bine : insa inainte nu au avut talente extraordinare). In acest
fel, prin intermediul lui si al prietenului sau Calamatta, Roma a avut
doua stele principale care au contribuit la gloria celei de-adoua etape
de stralucire a gravurii in Italia. Prima etapa a superioritatii in
aceasta arta a fost,fara indoiala, atunci cand Masso Finiguerra a inventat-o
|
(Francesco
Cerroti, in prefata lucrarii "Memoriu pentru a servi istoriei gravurii",elaborata
in descrierea si explicatia stampelor care se gasesc la Biblioteca Corsicana
( Roma,1855, vol.I ), aduce dovezi unde nu exista nici un fel de dubiu
ca "inventia de a reda pe hartie gravurile operate pe metale trebuie
sa i se acorde Italiei si in mod special Florentei si ca aceasta noua
metoda a fost fructul talentului lui Maso Finiguerra".Cu toate acestea,C.Fr.
von Rumhor, in "Analiza motivelor care au facut sa se admita ca Maso
di Finiguerra ar fi fost inventatorul modului de stampare placi din
metal gravat pe hartie umeda"(Lipsia, 1841, in 8o) vrea sa dovedeasca
cum in presupunerea ca Maso ar fi scos pentru prima data, in 1452, stampe
de placi gravate cu dalta, sa fie eronat obtinut Vasari, mai curand
Cellini. Vrea sa demonstreze apoi ca stampa de la Biblioteca Regala
din Paris a lui Zani (Vasari, ed.Passigli, pag.694) atribuita lui Maso
nu corespunde "Pacii" de Maso, descrisa de Gori, ci aceleia a lui Matteo
Dei din anul 1455. In sfarsit, afirma ca in Germania,la inceputul secolului
al XV-lea era deja in uz aceeasi metoda de stampare manuala a micilor
placi, care apoi in Italia s-a pastrat inca, in timp ce in Germania
incepuse sa se foloseasca deja presa.) si Marc Antonio Raimondi a ridicat-o
pe culmile gloriei,in |