care a fost odinioara desenata de Paolo. Astfel, el si-a revenit putin cate putin la vederea gratioasei nou-venite: asa incat s-a intors inca o data la la placerea de a desena cu penita si cu creionul ne-gru tot ceea ce vedea si ii trecea prin minte, cu imaginatie. Voios, hoinarea sau alerga prin vie si, curios de fiecare lucru natural, uneori statea sa priveasca vipere si serpi prin vai si prin iarba. Intr-o zi, parintii s-au speriat foarte tare nevazandu-l intorcandu-se acasa. Atunci cand, intr-un tarziu, acesta si-a facut aparitia,l-au intrebat de ce intar-ziase atata vreme. Iar el, cu inocenta, le-a povestit cum ramasese sa priveasca jocul a doi serpi, cum acestia se indreptau dupa incolacire, se invarteau, se prindeau intre ei, iar cand se desparteau sareau la o mare inaltime. Mama, uimita de cele auzite, il certa si ii povesti infricosatoare legende si povesti cu serpi, drept pentru care, mai apoi, Paolo se schimba din admirator in persecutor al acestora si, inarmat cu caini tineri, robusti ii prindea si ii chi-nuia, nu fara a fi el insusi in pericol, oriunde ii ga-sea. Salviucci, ducandu-se la Marino, avea sa vada copiile artistice ale lui Paolo si laudandu-l mult, ii procura creioane negre pentru schite. Recunos-cator, copilul ii ofera "Santa Eurosia" copiata in creion pe o stampa si un "Christo morto" sculptat in basorelief, cu briceagul, intr-un os de sarpe. Impresionat, Salviucci accepta acele daruri a le
  <<<                           7

 micului maestru, pe care le va arata chiar si profesorilor Academiei din San Luca. In plus, promite solemn sa-l protejeze pe baietel atat cat va putea si isi respecta cu sfintenie promisiunea. Referitor la acele vremuri, a fost facuta ultima conscriptie napoleoniana si Mariano, fratele lui Paolo, cuprins in aceasta, desi tocmai de curand iesise dintr-o grea boala, fu dus in cartierul milita-resc. Tatal, profund indurerat, merge la judele sindic si ii ofera niste bani pentru eliberare si neobtinand acest lucru, il implora ca, ce putin, sa nu-l ia prea curand pe fiul bolnav si netratat cum era. Acest lucru ii fu promis insa, intr-o noapte, fara ca sarmanul tanar sa-si poata lua ramas bun de la parintii sai, nici sa-i ia cu sine ceea ce ii pregatisera pentru dezastruasa calatorie, fu luat si trimis la Roma. Acest lucru il infurie teribil pe tata. In sfarsit, dupa cautari zadarnice si nelinisti infinite, le ajunge dureroasa, trista veste ca Mariano, condus la Lione, a ajuns pe un pat de spital, unde a murit. Oricine isi poate imagina durerea familiei si in special cea a mamei care, de acum inainte sufera mari tulburari in odinioara infloritoarea sa stare de sanatate. Si pentru ca un rau atrage dupa sine un altul, o alta intamplare nefericita a avut loc. In timpul unei nopti, Marino trece prin spaima unui cutremur, in urma caruia au fost daramate case si au murit mai multe                                   8                           >>>