|
galagii,
faceau sa rasune in orice loc ideea de de-zonoare adusa renumelui francez
de catre, avari, malitiosi si invidiosi. Printre prietenii lui Mercuri
se afla si Bonnard: o scrisoare a lui vreau sa o traduc si sa o reproduc
aici in intregime, ca pe una care ii facea onoare lui Mercuri si care
reprezinta opinia publica cinstita, buna si onesta : "Am citit adinea-ori
intr-una dintre paginile "Gazetei Tribunalelor" un articol care mi-a
provocat o vie durere. Chiar e posibil ca in schimbul atator sacrificii,
eforturi si truda sa fiti tinta atator nedrepte persecutii? Nu cunoaste,
deci, nici o limita lacomia acestora, care au incercat sa profite de
statutul dumnea-voastra pentru a se imbogatii cu fructul muncii dumneavoastra?
Pentru ce nu am eu atata putere sa fac auzita vocea mea strigand nobilul
dezinteres pe care dumneavoastra mi le-ati dovedit deja in atatea randuri?
Pentru ce nu pot cu un singur cuvant sa le fac cunoscute acelora care
nu au nici timpul, nici ocazia de a va putea cunoaste si stima, toate
privatiunile la care ati fost supus pentru a-mi oferi ajutorul in realizarea
unei lucrari care, in mare parte, este meritul dumneavoastra? Atunci
stiu ca ar cunoaste si altii, ca si mine, de ce nobile calitati, de
cata loialitate si onestitate este plin sufletul dumneavoastra bun!
Nerusinatii ar rosii de josnicele persecutii aratate impotriva dumneavoastra,
iar prietenul dumneavoastra |
nu
ar mai plange, impreuna cu voi, din cauza acestui nou exemplu de obstacole
si de josnice manevre prin care se vrea sa se franga zborul unui talent,
care le-a facut cinste cand a ales sa stea in Franta. Eu sunt prea sigur
de severa impartialitalea magistratilor: de aceea, nu ma indoiesc ca
veti castiga litigiul: pana atunci, nu am putut rezista nevoii de a
va manifesta durerea sufleteasca pe care o simt pentru abominabila nedreptate
facuta dumneavoastra. Astept, deci, cu mare nerabdare vestea triumfului
dumnea-voastra si va repet expresia inviolabilei prietenii care ne leaga
si ne va laga pentru totdeauna. (scrisoarea este datata 1 decembrie
1832. E adresata lui Mercuri, Rue de Navarin, nr. 12, Paris). Bonnard
nu s-a inselat, insa triumful vine dupa lungi si dureroase suparari
si griji. Mercuri, sarac cum era, a platit mult pentru a-si lua un avocat
care sa-l apere, finalmente hotarandu-se asupra lui Boinvilliers, caruia
i-a platit singurii 300 de franci pe care ii avea. Si poate ca acesta
n-a stiut ca acei 300 de franci reprezentau cat putuse primi pentru
o opera nemuritoare persecutatul sau client! Pe scurt, dupa ce a fost
probat la tribunal consimtamantul lui Robert in privinta refacerii lucrari,
confirmat de vizita lui Mercuri la Atelierul lui Ulrich, marturia acestuia
din urma a facut lumina in acest caz ; apararea invinge fiecare |