materiala, indemanarea si neasteptata parte artis-tica si aducand in munca sa o vivacitate si natura-lete admirabile. Dupa ce lucrarea a fost vazuta si aprobata de Robert, Mercuri i-a incredintat-o imedia editorului Ricourt, primind acelasi mizerabil pret (e rusinos sa spui !) care fusese odinioara stabilit pentru un desen, mai precis 300 de franci. 11 luni de oboseala, de truda la o opera de asemenea faima, pentru o atat de josnica recom-pensa! Parea ca artistul ar avea acum dreptul de a se bucura in liniste de o glorie obtinuta cu atata sacrificiu. Insa nu a fost asa. La cateva zile dupa predarea lucrarii, el a fost chemat in judecata, impreuna cu Ricourt, in fata Tribunalului Departamentului de la Senna, ca falsificator al operei, aceasta fiind executata fara consimtaman-tul autorului. Cel care il acuza era chiar Robert. Ca Mercuri ramane ca traznit de atata rautate, oricine poate sa-si dea seama. Ii scrie imedia lui Robert, conjurandu-l sa nu-i aduca o asemenea grava acuzatie. Cu constiinta curata, ii aminti chiar ca insusi Robert fusese cel care il rugase sa refaca lucrarea in litografie pentru Ricourt, pentru ca i se daduse ocazia de a o publica in Franta. Robert nu se deranjeaza sa-i raspunda. Era clar ca acesta vroia sa aiba lucrarea in stapanire deplina, fara a scoate din punga vreun banut. Atacat atat de nedrept, in afara oricarei credinte umane, de un
  <<<                         37

artist cu o asemenea reputatie, sufletul delicat si sensibil a lui Paolo nu poate rezista durerii. Gan-dul de a trebui sa piarda fructul sudorii sale si pe deasupra riscul de a fi banuit de infamie intr-o ta-ra straina, ii altereaza sanatatea, in putine zile cazandu-i tot parul de pe frunte! La o asemenea josnica calomnie urmeaza o suita de injurii. Mul-timea lenesilor si a jurnalistilor arunca cu invec-tive si cuvinte intepatoare impotriva necunoscutu-lui de dincolo de munti, strainului care a indraznit sa se faca cunoscut printr-un furt infam, prin peni-ta altuia. Si au fost injurii sangeroase si la adre-sa Italiei: insa unde e poporul care in furia sa chiar justificata impotriva unui om oarecare sa nu-l confunde pe acesta chiar si cu patria sa? Lumea inca nu a ajuns, nici macar in Europa, sa venereze virtutea sau sa blesteme viciul prin sine insusi si nu ca frumos sau trist privilegiu al unei intregi natiuni. Insa Italia nu reactiona in nici un fel la rusinea unor asemenea injurii; mai curand, suferea Paolo pentru tara sa, chinuit dea lungul unui intreg an in fata tribunalelor si a opiniei publi-ce, de fiecare data acestea fiind in favoa-rea lui Robert. Totus, nu asa gandeau oamenii inteli-genti, cu bun simt si prietenii lui Mercuri. Acestia, cunoscand bine, in egala masura, valoarea, corectitudinea si cinstea acestuia, cu vocea lor, totusi putin auzita in mijlocul indecentei
                               38                           >>>