|
declaratie
contrara si obtine sentinta in favoarea lui Mercuri (Sentinta a fost
data la data de 29 decem-brie 1832). Pe cat de atroce a fost la inceput
dure-rea acuzatiilor, pe atat de mangaietoare si incura-jatoare pentru
inima marelui artist au fost elogiile si omagiile avute mai tarziu.
Thevenin, odinioara de doua ori directoral Academiei Franceze din Roma
si acum custode de stampe la Biblioteca Regala ii aduce lui Mercuri
deosebite elogii in fata aceluias tribunal ; la fel si Calamatta - ale
carui cuvinte au fost ferme si calde, care una peste alta veneau din
partea unui om care stia bine sa nu fie superior prietenului sau decat
pe plan profesional, si aceas-ta doar lucrarilor realizate, in nici
un caz altcumva. Au urmat jurnalele, vocile celor onesti si buni si,
in fine, imensa gloata a profitorilor, gata sa se arunce acolo unde
s-a aratat favorabil Norocul; iar daca exista chiar si merit, cu atat
mai bine. Insa, mai mult decat orice altceva, vad Francezii stampa publicata,
iar Mercuri fu numit una dintre adevara-tele glorii ale gravurii moderne.
Si astfel, inca o data, a fost demonstrat faptul ca, cel mai bun mij-loc
de a invinge adversarii e acela de a pune fata in fata barfa zadarnica
cu opera, fie aceasta chiar lipsita de aparare. Oricine se va intreba
cum a ajuns Thevenin sa-l laude pe Mercuri in favoarea litigiului. El
e cel care judecatorul l-a respins in prima instanta, dar pe care tribunalul
il accepta |
pentru
a primi oferta lui Ricourt, si anume de a depozita stampa la o terta
persoana. Aceasta a fost aleasa in persoana lui Thevenin, cel care va
avea apoi dreptul de a vorbi in proces despre Mercuri. La data de 26
martie 1833 are loc o tranzactie intre Ricourt, Mercuri si Antonio Desplan
- procuratorul lui Robert - locuind in Elvetia, prin care Robert ceda
prorietatea stampei lui Ricourt in schimbul a 1000 de franci si 50 de
exemplare ale copiei tiparite, iar Mercuri facea aceeasi ce-sionare,
cerand ca plata 1200 de franci si 10 din respectivele exemplare (textul
tranzactiei a fost redactat de Giacomo Francesco Giancinto Le Hon si
colegul sau, notari la Paris. Vezi "Scrisori" nr. XXII. In "Scrisori"
nr. XIII - este o scrisoare a lui Robert, referitoare la legitimitatea
actiunii sale, iar in "Scrisori" nr. XVIII - raspunsul lui Mercuri.
In "Scrisori" nr. XIX - o scrisoare a lui Calamatta, referitoare la
teama acestuia pentru faptul ca s-ar fi putut sa nu I se dea dreptate
prietenului sau), si astfel avea sa se termine rusinosul litigiu! (-
In cartea, deja amintita, a lui Feuillet de Conches despre Robert, nu
este semnalat nimic cu privire la acest proces. Doar la pagina 154,
nota 1 se mentioneaza ca Mercuri a gravat "Mietitori" (Seceratori).
Mi se pare oportun sa reproduc intreaga nota : "Seceratori" a avut in
acea epoca, norocul de a fi gravata cu finete, |