contururilor deosebit de frumoase. A manuit apoi penelul cu mult succes. Cine a fost si este pictor aduce in fiecare ramura a artei sentimentul, as spune, armonios al efectelor de lumina si umbra, precum cine a facut exercitiul de a versifica si a strange stilul in relatie de metrica gaseste cele mai bune posibilitati in proza, caruia ii va da fara prea mult efort cea mai robusta exactitate, cea mai usoara eleganta, cea mai corecta armonie. Si acest lucru e cu atat mai adevarat cu cat primele capodopere ale gravurii sunt datorate, in mare parte, pictorilor. Alberto Durer exprima gandurile sale in compozitii cu un caracter amestecat de frumusete, lipsa de precizie, melancolie si teribilism. Augostino Carocci ii picta, de asemenea, pe fratii sai inainte de a incepe tablourile de la scoala venetiana. Acelasi lucru i se intampla lui Gotzio, Tempesta, Van - Dyck, Masson, Nanteuil. Lui Rembrandt, insa, si lui Rubens li se datoreaza marileprogrese ale gravurii in secolul al XVII - lea. Se stie ca Rembrand avea doua maniere in a picta: una stangace si neplacuta, cea care avea sa fie reluata de al nostru Baldinucci; alta fina si eleganta. Cateodata se folosea de penel precum de o mistrie si tencuia si aplica prima tencuiala pe panza cu o densa crusta de culori, dand viata operei sale sale cu cele mai arzatoare si intelepte contraste; altadata indulcea
<<<                                85

culorile, tempera umberele, amesteca si scufunda in ulei tonurile sale aurite, facand sa se opreasca privirea pe un intreg armonios si linistit. Din aceste doua maniere au aparut cele ale lui Fictor si Gerardo Dow, care unul prin una, altul prin cealalta cale, fiecare cu jumatate din talentul lui Rembrandt, au ajuns nemuritori. Insa acestia in a grava cu o singura maniera si toata a lor care, bazata mai mult pe impresie decat pe contururi, atrage atentia artistilor, fara ca nici unul sa indrazneasca s-o exploreze sau s-o imite din teama de a nu cadea in artificial sau in confuzie. Cat despre Rubens, acesta era inclinat spre fiecare arta si a fondat o scoala cu anumite principii de unde au iesit printre altii, sub indruma-rea lui Pontins, Wostermann, Bolswert si altii. Nefiind insa scopul meu sa vorbesc despre ei, voi spune ca Mercuri a cunoscut si studiat toate scolile si cu o privire ascutita si dibacie in arta, descopera toate aceaste secrete in arta si isi face o linie a sa - pura, clasica, italiana, tempe-rand libertatea strainilor, in special a olandezilor, cu strictetea romana. A pus, asa cum am spus, in operele sale ca fundament desenul, fara a-l sacri-fica nici pe acesta in favoarea efectului, nici impresia in favoarea acestuia, atingand finetea acuarelei cu mare precizie si rafinamentul creio-nului sau penelului cu mai multa splendoare.
                                    86                     >>>