numita de el "Immortalita" (pe care, mai tarziu, il va oferi familiei Boequet), care va fi turnata in ghips trei ani mai tarziu, la Roma. Totusi, fiind nevoit sa lucreze si sa modeleze si noaptea, nu doar sa cit-easca - asa cum obisnuia, pentru a termina nenu-maratele lucrari pe care le incepuse, se imbol-naveste la ochiul drept, facandu-l sa se teama ca isi ca pierde vederea. Cea care, pana atunci, fu-sese atat de prodigioasa si buna, cu atat mai mult cu cat el vedea perfect si de aproape si de depar-te, iar pentru a grava nu folosea niciodata ochelarii, asa cum se face de obicei. Salutat de prieteni si elogiat de presa franceza, era gata de plecare. In particular si in public se amintea despre sederea lui in Franta, atat de glorioasa, timp de 18 ani, de celebritatea dobandita in fata atator alti ilustri fran-cezi, de modestia sa, de calitatile sale, de inteli-genta si sufletul sau ! Se reprosa Guvernului ca nu-i daduse cu multe onoruri, asa cum merita, cetate-nia franceza(Intamplarea a facut ca atunci sa i se ofere lui Mercuri Ordinul San Gregorio : "Se stie ca Papa I-a oferit Dlui Mercuri diploma si medalia Ordinului pontifical San Gregorio. Am primit aceas-ta veste cu o deosebita placere : cu atat mai mult cu cat aceasta distinctie nu este dintre cele care se dau la intamplare si nu a fost data de Sfantul Scaun decat pentru merit si talent incontestabile. Artistii francezi, care au admirat la Mercuri dublul <<<                             59

sau talent de pictor si de gravor, au primit cu placere vestea aprecierii si recunoasterii aces-tuia. In acelas timp, cand se admirau in Franta gravurile "Mietitori" si "Sant'Amelia", Guvernul francez, care se spune ca incurajaza si sustine artele frumoase, nu ar fi trebuit sa astepte ca o asemenea onoranta recompensa sa-i fie oferita lui Mercuri de proprii sai compatrioti. Ar fi trebuit sa se gandeasca ca acele doua mari capodopere au dat marelui artist dreptul de cetatenie franceza si era o buna ocazie de a-i oferi acest lucru" ("Le Bon sens", Paris, 28 iulie 1838) si se dorea marelui om multa fericire la Roma, lucru care ar fi diminuat putin durerea prietenilor din Franta de a-l fi pierdut ("Debats", 6 noiembrie 1848). Dintre multe altele pe care le-as putea alege, merita sa fie cunoscute nobilele cuvinte care se puteau citi in "Constitutionnel", la putine zile de la plecarea artistului de la Paris : "Paolo Mercuri, pe care noi l-am castigat de la Roma si care a facut din Franta a doua sa patrie, a lasat sa treaca opt zile pana a se duce sub aripa lui Pius IX, care l-a numit director al Calcografiei sale. Lui, e adevarat, nu i-ar fi lipsit munca : Europa n-ar fi lasat sa se intample asta ; insa el, precum monarhii din evul mediu, care isi consacrau viata abnegatie si de munca picturii manuscriselor, avea nevoie de calm si de odihna. Dumnezeu a                               60                            >>>