|
sale, chiar si după multa vreme, vii. Operele sale de atunci au fost acestea. Un tablou in mărime naturala reprezentând-o pe "Margherita", sotia italianului Michelini, negustor de camee stabilit la Paris; un portret "Banbina" ("Copila"), care printre flori se joaca cu un iepure de casa, tot in mărime naturala; de aceeași mărime - portretul lui "Paolo Grad", in haine de avocat; o "Santa Margherita" in bust, pentru foarte bunul sau prieten Edoardo Grasset, in acea vreme consulul Frantei la Giannina, si tot pentru acesta un bust reprezen-tând "Fedelta" ("Fidelitate"). A pictat chiar "Pia de Toloruci", bust, comandat de contele de Espagnac pentru galeria sa; si, cu puțin timp înainte de a pleca la Paris, începe un portret al surorii sale "Eurosia", care nu a fost terminat. Printre lucrările de mai nimic importanta : portretele reprezentând "Mare e figlia Lemeneuese" ("Mama si fiica Lemeneuse"), "Signora greca" ("Doamna din Gre-cia") si un altul care, prin eleganta, rafinament si concepte s-au păstrat si se păstrează de cunos-cători cu grija ("Pia, care face parte din pretioasa colecție de tablouri ale contelui de Espagnac si cateva portrete sunt picturile care-l fac cunoscut pe Mercuri la Paris, ca pictor. De aceea, ne mahneste faptul ca artistul nu si-a impartit timpul intre cele doua arte, gravura si pictura, in care e la fel de distins. Unii amatori poseda unele compozitii <<< 51 |
ale
sale in penita si in creion, care sunt admira-bile, in special prin
rafinamentul gandirii" (Debats, 6 noiembrie 1848). In casa lui Tasso
din Sorrento se putea admira un portret al sau pictat de Scipione Gaeteno.
Succesorii lui Tasso, la prima invazie franceza, il doneaza generalului
MacDonald, cel care in jaful de la Sorrento avea sa respecte casa poetului
(Intr-o nota semnata de Mercuri se spune ca portretul lui Tasso, de
Scipi-one Gaetano, se afla in posesia principelui Ponia-towschi). De
aceea, pe urma, il cauta pe Mercuri, pentru a executa o gravura comandata,
Frances-co Salviucci, la Roma, in 1841. trebuia sa ilustre-ze o noua
editie a "Gerusalemne", care mai apoi nu mai vede lumina tiparului (pentru
istoria cen-zurii pontificale va fi bine de stiut ca la Roma, in Statele
romane, nu se mai putea tiparii clasicii, mai ales sub pontificatul
lui Greporio XVI. Sal-viucci, daca vroia sa retipareasca "Gerusalemne"
ar fi trebuit sa renunte la o mare parte din textul lucrarii). Insa
orice ar fi facut, Mercuri nu poate sa gaseasca acel pretios tablou
original si fu con-strans sa se multumeasca, pentru reproducere, cu
lucrari aparent asemana-toare si cu descrierile ramase. Totus, nicaieri
nu a fost pictat sau descris marele si nefericitul om mai bine decat
in mica stampa a lui Mercuri, in care nu mai stii daca sa lauzi executia
|