familia lui Vicenzo a fost fericita cu doi gemeni, care s-au nascut in ziua de 20 aprilie 1804, dimi-neata, la orele 11 ora Italiei; unul dintre gemeni se va numi Pietro Gaspare, iar celalalt Paolo Baldassare, celebrul nostru artist. Au fost botezati la parohia Santa Maria del Carmine, aceasta parohie aflandu-se la o distanta de 3 mile de poarta Portese. Mama lor nu putea sa-i hraneasca pe amandoi cu lapte de la san, insa nici nu este de acord sa se foloseasca de o doica, din cauza saraciei. De aceea, a fost cumparata o capra si data mamei in ajutor, pentru hranirea celor doi copilasi. Multa vreme a ramas in amintirea familiei si cu multa afectiune s-a vorbit despre grija plina de dragoste aratata de acel animal inteligent celor doi, ca si cum ar fi fost constient de importanta si totodata dificila misiune pe care o avea. Ii lingea adesea cu limba, aproape sarutandu-i; se juca cu ei, iar cand acestia plangeau, se apropia si se aseza intr-o astfel de pozitie incat ei sa poata suge lapte. Apoi, cei doi copii s-au imbolnavit de pojar: primul a murit, insa Paolo a fost salvat. Acesta, pe cand avea varsta de 5 ani, incepe sa dea semne precoce in ceea ce priveste inclinatia spre arta figurativa. O doamna aflata in vizita la parintii lui ii daruieste o gravura pe hartie, care, asezata cu spatele la lumina, produce umbre mutabile si fantastice ale oamenilor si lucrurilor.
  <<<                           3

Atat de mult i-a placut copilasului acea jucarie incat incepe sa faca si el astfel de lucruri. Apoi, dezvoltandu-i-se placerea si indrazneala, atunci cand nu avea chef sa atinga penita, iesea in imprejurimile viei aflata pe malul raului si, cu prundul de rau modela oameni, caini, cai si orice altceva vedea, astfel incat se poate spune ca primul maestru si prima sa doica a fost insasi natura. Intamplarea a facut ca, in acea perioada, Paolo Salviucci, librar tipograf, sa-i propuna lui Vicenzo sa ia in ingrijire una dintre viile sale, situata in localitatea Marino. Acesta accepta bucuros invitatia si curand se muta acolo impreuna cu familia. Locuinta lor era in manasti-rea care apartinuse Agostiniani - lor, acum dati afara, dincolo de poarta orasului. Cum pentru mintea lui Giacomo Leopardi prima scoala a fost singura biblioteca din casa parinteasca, la fel pentru ochii micutului Paolo prima scoala de arta au fost cateva panze care, parasite si pline de praf, atarnau pe peretii manastirii. Printre acestea se afla maretul si deosebit de frumos "Christos Crucificat", pictat de Le Brun si gravat de Edelinck ; panza care, din cauza faptului ca reprezenta ingeri rugatori in cer si ingeri care plangeau pe pamant a fost denumita "Plansul Ingerilor": demna companie printre alte capodope-re cum sunt "Sacra familie" de Rafael,                                       4                        >>>