|
de
care Italia a dat singura exemplu in acea vreme, platind scump si de
prea multe ori si gloria si crimele. Intre timp, Mercuri, atras de Bonnard
si apoi de Grand in aceasta atat de vasta opera, afara de putinii bani
care abia ii ajungeau pentru a supravietui, nu obtine decat vagi promisiuni
si mici sperante de tablouri de facut, insa nici macar co-mandate. Deci,
traia o viata saraca, singura multu-mire fiind, in parte, calda prietenie
a lui Calamatta, de care nu se desparte decat atunci cand acesta s-a
gandit sa-si gaseasca fericirea (si nu a fost asa) casatorindu-se cu
fiica ilustrului francez Raoul Rochette. Paolo incearca sa-si procure
de lucru, fie in pictura, fie in desen. Considera un ade-varat obstacol
faptul ca nu putea arata alt fruct fru-mos al muncii sale decat "Obiceiurile"
- cu dese-ne, picturii fara efecte de clar-obscur, de culoare, cateva
desene si anumite gravuri in puncte seci, adica trei planse "Antiche
terrecotti" (Ceramici vechi) facute pentru o lucrare a contelui de Pourtales
(1831). Si multa vreme ar fi continuat intr-o asemenea obscuritate daca
nu i s-ar fi dat o ocazie, care altora poate, insa nu si lui, ar fi
parut de neluat in seama. In acest punct difera marele talent de talentul
mediocru. Dati-i unui om medio-cru o foarte buna ocazie de a iesi in
evidenta; nu va realiza decat foarte putin sau chiar nimic. Unei mint
capabile, unei maini extreme oferiti-i un lucru |
de
nimic, un fleac, aproape o bataie de joc, in batjocura; va sti sa faca
din aceste instrumentul pentru a-si dovedi inalta stiinta, chiar daca
nu-i va putea aduce vreo faima. Mercuri a fost invitat de Ricourt sa
execute o schita in litografie pentru a fi publicata in jurnalul "L'Artista".
Originalul era un tablou deja trimis la "Esposizione", care reprezin-ta
"Mietitori nelle maremme romane", (Seceratori pe campiile joase romane),
pictat de Leopold Robert. Opera era mult laudata atunci si acum nu mai
putin: insa, cu siguranta, daltita pentru gravu-ra in metal a lui Mercuri
a facut-o si mai celebra, incat a o descrie acum ar parea pedan-terie,
ca si cum s-ar incerca sa se descrie putin cate putin asezarea si atitudinile
figurilor din nemuritoarea "Scuola di Atene". Este de ajuns sa spunem
ca in curiozitatea pe care o aveau atunci calatorii si artistii straini
fata de obiceiurile din "campagna romana" si din tarile la miazazi de
Roma, provo-cate in special de popularele desene ale lui Bartolomeo
Pinelli, elvetianul Robert stie mai mult decat oricine altcineva sa
surprinda adevarul, ale-gand sa picteze scena din "Secera-torii" cu
gratie greaca. El fu acela care dand reputatie acestei specii de argumente,
a generat imitatori, care nici macar nu l-au egalat, mai cu seama ca,
contem-poranii, mai curand de a recurge la adevar, se multumesc cu acea
corupta |