|
nopti,
citeste toata opera lui Winkelmann si se foloseste de o gramatica greaca
pentru a interpreta cel putin numele proprii din citatele de pe acele
insemnate lucrari. Nu vreau sa trec sub tacere o frumoasa istorioara.
Pleca Paolo dis-de-dimineata la Academie; se ducea apoi, imediat, la
Camerele vaticane, se intorcea la Azil spre seara, petrecand astfel
nemancat intreaga zi. Deci, suferea cu adevarat de foame si il pastea
pericolul sa se imbolnaveasca. Insa nu le spunea nici un cuvant superiorilor
sai, din teama (imaginara poate) ca i-ar lua permisul special prin care
putea sa stea la Azil; atat de avid de a studia era! Isi da seama, insa,
de aceasta situatie un barbat pana atunci necunoscut de Mercuri. Aceasta,
care se numea Zeffirino Sirletti si era custodele Camerei lui Raffael,
ii ofera sa imparta impreuna pranzul sau ; si pentru ca Paolo se arata
ezitant in a accepta, il face sa creada ca facea acest lucru din insarcinarea
si pe cheltuielile Azilului. Si doar atunci cand, odata terminate studiile,
Mercurii ii multumeste lui Olgiati, a putut sa cunoasca adevarul cu
privire la excelenta dovada de curtoazie pe care o primise. Lui Olgiati,
succedandu-i un alt custode (Cicalotti), acesta, continuand bunavointa
predecesorului fata de Mercuri, ii permite - impreuna cu un alt tanar
- sa plece cateodata de la Azil in haine civile. Parca |
nefiind
de-ajuns, ii mai da doua vesti bune: una ca numai era nevoie sa plateasca
pensiunea; cealalta, ca sora sa Eurosia fusese admisa la Conservatorul
de fete de la acelas Azil. Desenul la San Michele avea ca scop si gravarea,
printre alte arte frumoase. Pentru aceasta, Paolo i-a avut ca maestri
pe Antonio Ricciani, devenit mai tarziu director al Academiei din Napoli
si pe Domenico Marchetti, amandoi, foarte valorosi. Astfel a invatat
modul de a intrebuinta daltita pentru gravura in metal, si stia ca manevrarea
rapida a daltitei facea elevii sa devina gravroi mecanici; daca acest
lucru se facea mai incet, trebuiau utilizate unelte de fier si mana
devenea din ce in ce mai flexibila. Diverse lucrari au fost executate
atunci in dalta : un "Sant Eligio", o "Madonna addolorata", o "Santa
Firmina" - toate trei in relief; din imaginatia sa un "San Giuseppe"
- desenat si gravat cu mare efect; in acquaforte - "Assunzione de San
Domenico" (Inaltarea lui San Domenico). In "San Giuseppe", artistul
deja arata puritatea desenului sau, si fara a fi inca original, lasa
sa se observe acea maniera, care mai apoi a fost excelenta, in clar
si luminos, as spune, a figurilor, in a schita diferit tenul, carnatia
potrivite tinerilor, femeilor, batranilor. Copilul tinut in brate de
San Giuseppe, lipsit de fruntea acestuia, frapeaza prin carnatia sa
moale langa obrazul si mainile |