Dragul meu,

Scrisoarea ta mi-a facut mare placere... Iata-ne asadar separati din nou. Nu mai putem, deci, sa vorbim de arta, asa cum o intelegem noi, intr-o oarecare varietate care nu era nici arta franceza, nici arta italiana moderna. De cate ori m-am consolat, vazand o nedreptate in arta, spunandu-mi: voi vorbi cu Mercuri!... Aici nu facem decat sa ma vait cu sotia mea: nu exista o a treia persoana care sa ma inteleaga. Ne vedem rar, insa posibilitatea de a o putea face era deja o mare consolare si nu soseam o data la Paris fara a-i spune Peppinei mele: am nevoie ca de data aceasta sa-l vad un pic mai des pe Mercuri. Din nefericire, nici macar nu pot sa ma consolez cu gandul ca poate intr-o zi ne vom putea regasi. Sa fii foarte atent de la inceput, fiind romanii foarte greu de condus. Prevad ca vei avea primele momente de fericire. Toti te vor lingusi, pentru ca fiecare va crede ca are dreptul de a fi aproape de tine si va incerca sa te acapareze; si apoi vor incepe intrigile. Mai bine sa fii prevazator de la inceput. Guvernul francez a acceptat schitele sotiei mele: astfel, va face un "Cristo in cruce con S. Giovanni e Madonna". E foarte bucuroasa. Termin pentru a-ti trimite scrisoarea chiar astazi, din teama ca nu cumva sa nu mai fii la Paris. Te rog sa-mi scrii cel putin doua randuri inainte de a pleca. Boala ta, totusi, a fost mult mai serioasa decat am crezut! Sper, ba dinpotriva sunt sigur, ca voiajul si schimbarea de aer o sa te intinereasca.

Prietenul tau,
L. Calamatta

Bruxelles septembrie 1848