Ilustrul si dragul meu prieten,

Am intarziat putin in a raspunde la foarte amabila ta scrisoare din 12 noiembrie, fiind retinut in pat din cauza febrei, cu dureri reumatice puternice, mai multe zile, produsa, ca si surorii mel si unei mari parti din Paris, de ceata, negura si vremea urata de aici. Iti multumesc din inima si o sa-ti multumesc multa vreme de acum inainte, dragul meu prieten si protector, pentru tot ceea ce ai facut pentru mine si pentru imensa graba cu care mi-ai trimis raspunsul scrisorii din oficiu care se pirduse. Acum sunt foarte multumit de ceea ce imi spui, ca Monseniorul Trezorier mi-a acordat timpul de care am nevoie pentru a termina singura lucrae care ma retine, din pacate pentru mine, inca aici; si ii sunt indatorat. Acest lucru ma linisteste: si incurajat astfel, voi face tot posibilul, ba chiar voi dubla, daca se poate, zelul pentru a termina cat mai repede ceea ce am de facut. Cat sunteti de bun! Mi-a facut foarte mare placre sa aud ca ai mers chiar tu personal la Sfantul Parinte si cat as fi vrut sa fiu cu tine. Cat despre a avea ceva bani pentru calatoria mea, nu as fi cerut daca nu as fi avut nevoie pentru a plati foarte mult nu doar pentru expedierea bunurilor mele, ci si pentru diverse alte obiecte de arta pe care le posed si pe care nu as vrea sa le stric, a caror fragilitate e mai scumpa decat ambalarea si transportul; de aceea a trebuit (asa cum ti-am spus) sa iau acea lucrae pe care va trebui sa o fac si pe care o voi lua cu mine, si pentru care voi primi suma de 6000 de franci pentru gravura si 2000 pentru desen. (Conventia era 2000 pentru desen si 11 mii pentru gravura). Insa, diminuandu-se mult finantele mele, toate acestea m-au determinat sa cer o parte din bani inainte de a pleca. Insa mai am nevoie de bani si de aceea m-am adresat in intregime voimtei suverane a Monseniorului Trezorier: si chiar daca nu va putea sa depaseasca suma de 1000 de franci, cum mi-ai spus, voi fi foarte multumit. Referitor la masini, iata ce as dori sa cumpar. Am vazut aici un instrument, de care poate ai auzit, care se numeste diagraf, care e alidada (dispozitiv care serveste la masurarea unghiurilor) lui Leonardo, perfectionata, insa are un foarte mare avantaj fata de alidada: pentru ca se poate cu diagraful calca (copia) originalul la acelasi grad si se poate reproduce (pe hartie lucioasa) la orice dimensiune se doreste fara a-l mai atinge, reproducandu-l imediat pe hartie, pe care se face desenul finit si fara a obosi ochii, asa cum se intampla cu camera de reprodus. Pe langa aceasta, e adoptat un ochean pentru a distinge obiectele de la mare distanta si mai putin vizibile cu ochiul liber liber sau cand lumina nu este buna. Cand am condus impreuna cu Calamatta realizarea desenelor si gravurilor de la Muzeul de la Versailles, toate tablourile au fost calcate (copiate) cu acest instrument si cred ca pe langa exactitate (lucru important, de altfel), s-ar putea scurta foarte mult timpul pentru toate desenele care ar trebui sa se faca, dand exactitatea materiala mai precisa si mai rapinda decat gratarul. Alt instrument este pantograful, si cum acesta este foarte cunoscut, poate deja il are Calcografia, intrucat adesea se intampla sa trebuiasca sa transformi din mare in mic si invers. Insa instrumente asemanatoare, stii ca daca nu sunt la indemana si mai ales exacte, nu serveste la nimic. Daca exista la Roma, e inutil desigur sa-l cumparam; insa daca nu exista, si ar fi mai bine, aici sunt perfectionate, excelente si in intregime din metal, fara amestec din lemn, nefiind acestea foarte exacte. A treia ar fi o masina pentru a grava si pentru a prepara fondurile de arhitectura. Diagraful, care mi se pare cel mai util si pentru care nu exista decat un fabricant, as vrea sa-l command sau sa-l aleg eu insumi, daca acest lucru este posibil. Costa 500 de franci. Exista si la preturi mai mici, insa nefolositoare pentru scopul nostru. Pantografele costa intre 300 si 500 de franci, cele care ne pot fi de folos (exista si la preturi mai mari, ajungand pana la 1200 de franci). Masina de gravat costa intre 200 si 300 de franci. Eventual, acestea doua pot fi cumparate mai tarziu: insa daca as putea sa le aleg eu insumi, vom fi mult mai siguri de perfectiunea acestora. Acum trebuie sa-ti comunic o alta dorinta a mea (si poate ca imi vei spune ca sunt inoportun). As dori foarte-foarte mult sa fac portetul de adevarat, pentru a-l grava, al sublimului si nemuritorului nostrum Pontic, atunci cand voi veni la Roma (tine minte cititorule, ca Mercuri a scris aceasta in decembrie 1847, in timpul primului pontificat al lui Pins IX. Intrucat, Romanii, cu argumente, au numit perioada de alegeri din iulie 1849 regatul lui Pins IX primul, iar restul, regatul lui Pins al doilea). Daca vei gasi oportun, vei vrea sa fii inca o data mijlocitorul meu pentru aceasta noua favoare pe langa Sanctitatea Sa, iti voi ramane profound indatorat. La aceasta ora, Sfantul Parinte, ocupat cu poporul sau si cu intreaga crestinatate, trebuie sa fie satul de atatea cereri; si ma tem ca odata ajuns acolo, o sa aiba deja luata hotararea de a nu mai acorda nimanui favoare. Sunt emotionat de extraordinarele sentimente pe care mi le transmiti din partea lui Baldeschi si Bianchini si te rog sa le transmiti via mea recunostinta. Iar tu, prietenul meu bun si protectorul meu, primeste, ca tribute pentru atata bunatate, expresia afectuoasa a sentimentelor mele de gratitudine si de stima si dorinta fierbinte pe care o am pentru fericirea ta; cu aceastea, imbratisandu-va din tot sufletul, sunt

Al dvs. Sincer si indatorat prieten,
P. Mercuri

Paris 4 decembrie 1847