Voi incepe prin a-ti vorbi despre lucrarile noastre. Eu am terminat cu forta omului incapatanat: pentru ca, ca sa-ti spun adevarul, am fost de mai multe ori pe punctul de a lasa la dracu nenorocitul de "Ritratto di De Lamennais", insa la sfarsit cred ca a reusit: ma tem insa ca dupa atatea eforturi si targuieli, sa nu-l publice altcineva si atunci pot sa fac o tigaie din el sau pot sa I-l fac cadou lui Louis Philippe. Cum vei fi vazut, am terminat maniera neagra: sper ca va face ceva impresie. Foarte decis am inceput "Cenci" in maniera neagra. "Cristo" de Vandick se realiza si nu stiu daca ti-am spus ca Dl. Ingres mi-a permis sa fac chiar si "Vierge" in maniera neagra… Constructia e gata, completa si vreau sa fac fatadele. Sa stii ca voiajul s-a dus pe apa sambetei, dar nu din cauza asta nu venim mai intai la Paris: ramanem patru luni. Vei fi curios sa stii ca la Expozitie este un tablou despre care toate jurnalele vorbesc foarte elogios: reprezinta "due giovani maschito e femmina che fanno combattere due galli". Despre Couture tu nu-ti poti face o idee cum jurnalele au fost unanimein a-l ridica in slavi. Diaz e pe duca: nu-I dau mai mult de doi ani de viata. Despre Delacroix s-a inceput sa se vorbeasca cu acel respect care se datoreaza, se cuvine batranilor. Deci, in consecinta, este aproape de mormant. Am citit aproape toate jurnalele, iar acum lucrul acesta devine distractiv: sunt atatea lucruri de care imi vine sa rad. In sfarsit ma apuc din nou de "Gioconda": acesta reprezinta singurul lucru care ma consoleaza ca nu am mers in Italia: cel putin voi putea sa avansez in aceasta lucrare draga. Peppina face o "Eva", care mi se pare ca merge foarte bine. Deprinde acele calitati care ii lipseau si daca ar putea sa fie un pic incurajata, sunt sigur ca ar face lucruri frumoase: modelul I-a placut si a facut figura de trei ori, intotdeauna cu placere si perfectionand-o mereu! A inceput chiar si portretul meu si toti il gasesc graitor: vom vedea cum se sfarseste totul. Spune-mi daca ai noutati despre Poetaccio: eu nu am nici o veste: I-am scris si nu mi-a raspuns: cine stie unde e? Saluta Casa Micheliniana. Spune-mi daca ai vazut Raffaelii lui Ingres si ce parere ai. Data viitoare iti voi raspunde la propunerea ta: pana atunci, te imbratisez: salut-o pe sora ta. Am primit scrisori de la Mancion. Mereu acelasi lucru: am fost, sunt si voi fi intotdeaunabolnav, intotdeauna nenorociri si suferinta, intotdeauna fara slujba! Fie-ti mila.

Prietenul tau, L. Calamatta

mai 1847