Daca am timp,

iti voi scrie ditamai scrisoarea: daca nu, te vei multumi cu cateva randuri. Eu chiar m-am nascut pentru a ma regasi in cele mai extraordinare evenimente: mica revolutie de la San Michele, marea revolutie de la Paris si acum la Florenta pare sfarsitul lumii. Toata Florenta in discordie, invalmaseala: Toscana si lumea intreaga va simti zguduirea: clopotelul lui Giotto a sunat la suferinta: poporul freamata. Marele Duce urca pe tron pentru a acorda ceea ce nu s-a mai acordat, o extraordinara favoare lui Calamatta, fara exemplu trecut si pentru prima oara in regatul sau, jurand ca nici el si nici urmasii lui nu vor mai permite, pana la veghea Zilei Judecatii Universale, sa se indeparteze "Madonna della Seggiola"! Artistilor nu le vine sa creada inca: si cand ma vad fata in fata cu Madonna, se holbeaza la mine precum poporul lui Egipt, iar eu mi-am propus sa-I las sa treaca, in loc de mare, raul Arno pe jos, cu picioarele desculte. Voi face sa treaca toti natangii si miracolul e facut… recitind scrisoarea ta, vad ca Ingres vrea ca eu sa stabilesc marimea "Madonnei", pe care pare sa fi fost stabilit sa o gravez eu. Sincer, fara sa vad tabloul, mi-e imposibil sa fac asta. Daca nu se poate sa ma asteptati, stabiliti sa-l faceti impreuna si vedem dupa aceea. Vezi cum te descurci. Nu as vrea sa crezi ca nu mi-ar face placere as-l fac, pe de o parte; pe de alta parte, nu as vrea sa contezi pe faptul ca-l voi face pe socoteala mea…

Adio. L. Calamatta

Florenta iulie 1841