Draga prietene,

O mai buna ocazie decat aceasta nu mi s-ar fi putut oferi, prin placerea surorii dvs. de la Roma si de la Conservator, pentru a se intalni cu dragul sau frate la Paris, pentru a fi sigur ca veti primi aceste doua randuri ale mele, ca sa fiti sigur ca e vie in mintea mea amintirea despre persoana dvs. Am fost foarte multumit sa simt progresul pe care l-ai facut atat pe plan profesional, cat si pe plan material. Am vazut foarte bine ca Parisul face dreptate talentului, meritului: si chiar Roma, si in mod special profesorii de la Azil, aduc elogii operei dvs., cu toate ca eu, pentru a vedea o parte din opera dvs., am trudit din greu. Bunul nostru parinte Monseniorul Tosti, care isi merita un asemenea nume, intr-o asemenea maniera a intervenit in avantajul Azilului, astfel incat a reusit sa-l renoveze, sa imbunatateasca locuintele si alimentatia. Acum, respectiva cladire, unde ati locuit odinioara si dvs., isi merita mai mult denumirea de colegiu decat de azil pentru saraci. Ma rog mereu la Dumnezeu ca indivizii sa primeasca cu obedienta ordinele sale: insa experienta ma face sa vad ca putini sunt aceia care avand nutret din belsug mai asculta de voce imblanzitorului. Seara lunii decembrie trecute, ziua 25, la ora doua noaptea a trecut in nefiinta, spre vesnica odihna Rev. Parinte, Preotul D. Bernardino Fazzini-foarte apropiat dvs: si cu o licenta speciala a fost ingropat in cimitirul nostru. Lucrarile dvs. care se gaseau in camera sa, adica cele doua tablouri "S. Fillipo" si "S. Luigi" sunt la palatul lui Tosti. Al treilea - "Rappresentazioni dell'ottavario dei monti" si altele… au imbodobit o odaie a Azilului, unde se tin adunarile. Acel tablou mare unde sunt mici cercuri cu portretele facute in acuarela, dintre care multe sunt facute de dvs., printre care si portrtetul dvs. al Preotului, al lui D. Gioacchino, al lui D. Matteo si al meu sunt in camera Dlui rector, Dl. D. Michelangelo Stefani, intr-o vreme conducator al celor mari. Va doresc de la Dumnezeu mereu mai multe progrese in munca si avantaje in afaceri, dar in acelasi timp sa tineti cont de maximele bunei morale si sa pastrati intotdeauna in suflet acele sentimente pe care cu atata grija au incercat sa le induca in inima dvs. frageda, de tinerel, atatia zelosi predicatori si exercitii spirituale, mediatii si penitenta. Va rog sa primiti salutarile mele si ale celor care sunt la Azil. Pentru a-mi da o multumire privind satisfactia dvs. primind randurile mele, va rog sa-mi raspundeti. Si, imbratisandu-va din suflet, sunt

Al dvs. prieten, fost sef, Fillipo Valadier

Roma 18 iulie 1838