Dragul meu Domn Mercuri,

In ciuda placerii pe care o am de a ma numi printre prietenii dvs. de la Paris, n-am indraznit totusi sa va deranjez cu vorbaria mea, fara vreun motiv intemeiat. Din fericire, am unul ca sa va deranjez pe dvs: este dorinta foarte fireasca de a imbogati tara mea cu cateva dintre capodoperele dumneavoastra si de a-I da de lucru unui prieten. Iata faptul: unul dintre cei mai eminenti artisti ai Germaniei, Dl. Kaubach, a ilustrat tragedia "Faust" de Goethe cu 24 de desene in cerneala, facute special pentru a fi gravate in otel. Este celebrul editor, baronul de Cossa, care trebuie sa publice aceasta editie magnifica si care n-a putut gasi inca un gravor care, demn de poem, demn de pictura, sa completeze triumviratul indispensabil pentru o astfel de publicatie. Artistul, vazand "Mietitorii" al dvs. si admirabila dvs. "Sant Amelie" nu viseaza decat la dvs si ma insarcineaza sa va intreb daca sunteti dispus sa grvati cele 24 de desene ale sale, destul de simplu de compus si de executat (aproximativ de marimea "Sant Amelia", insa mult mai putin desavarsite). Publicarea nefiind urgenta, va va lasa, pentru aceasta treaba, tot timpul de care aveti nevoie. Daca dupa aceasta chestiune prealabila dvs. nu veti refuza o oferta, care ar putea sa va para inca vaga, o sa va trimit unul sau mai multe dintre aceste desene si atunci ati putea sa va pronuntati in cunostinta de cauza cu privire la conditiile de timp si de pret si sa va intelegeti cu privire la gradul de desavarsire pe care sa-l dati acestor gravuri. Atat despre misiunea mea oficiala, la care as putea adauga ca pe pictor l-am cunoscut personal si este un talent deosebit, iar tragedia lui Faust este mai presus de orice elogiu. De aceea, doresc din tot sufletul ca dvs. sa va alaturati numele unei intreprinderi literare si artistice care va putea fi pentru public o demonstratie de lume civilizata. Sa va vorbesc mai mult despre mine, despre studiile mele, despre proiectele mele ar fi prea obositor pentru rabdarea domniei voastre. Stiti in ce dispozitie am parasit Parisul! Ei bine, este aceasta dispozitie cea a unui elev, care are totul de invatat, care ma ghideaza intotdeauna si care dupa ce ma va fi facut sa patrund aici cateva inaltimi ale artei, neglijate pana atunci, ma va conduce in Italia-in aceasta vara-pentru a ma desavarsi atat cat timpul, circumstantele, destinul - in sfarsit - imi vor permite! Adio, dragul meu domn. Veti vrea, daca ii scrieti Dlui Calamatta, sa-I amintiti de mine si sa-l salutati din partea mea. Va rog sa aveti amabilitatea de a-mi comunica, cat mai curand posibil, in cateva randuri, rezolvarea dvs cu privire la propunerea pe care tocmai v-am facut-o. Cateva randuri despre sanatatea dvs. si despre munca dvs. imi vor face o deosebita placere atunci cand imi veti raspunde.

Primiti va rog, respectul si inalta consideratie a umilului dvs. servitor, Henri Lehmann

Adresa mea: Munchen, Burggasse nr. 12

P.S. As putea, promitandu-va o ocupatie pentru 8 sau 10 ani, sa sper ca veti veni cateva zile la Munchen? Anturajul, viata artistica va vor placea mai mult poate decat valtoarea de la Paris, care, de altfel, este incomparabil mai scumpa.

München, 16 martie 1838