Stimate Domnule Mercuri,

prieten drag, In sfarsit mi s-a indeplinit atat de marea dorinta de a vedea rasplatit asa cum se cuvine adevaratul merit al scumpului meu domn Mercuri. Iata ca, cu mare bucurie, va dau aceasta veste. Sa stiti ca ieri seara - 26 iulie - facand Monseniorul Tosti inaugurarea noului edificiu al Calcografiei Camerale, lucru care ii face onoare, a venit vorba de lucru de dat celui care ar putea sa-l merite cel mai mult. Eu am adus discutia despre dumneavoastra: si concluzia a fost ca, dorind domnia voastra sa va reintoarceti in tara, Monsenoirul Tosti sa va stabileasca pana atunci ceea ce v-ar conveni dumneavoastra sa lucrati cel mai mult: si mi-a impus sa va scriu imediat, asa cum si fac. Aceeasi insarcinare i-a fost data si Dlui Marchetti - ca maestru de la S. Michele si care chiar a vorbit in favoarea dvs. Plecand apoi de la congres, am profitat de invitatia facuta de Monsenior de a merge cu el in trasura - pentru a vorbi intre patru ochi despre ceea ce nu e prudent sa spui in prezenta altora, pentru ca dvs stiti foarte bine cum sunt oamenii. Si Monseniorul a aratat atata multumire, placere si atata simpatie in ceea ce va priveste ca nu ar fi putut avea mai multa pentru un fiu si a incheiat convingandu-ma din nou sa va scriu imediat. Intr-o asemenea stare de lucruri, mi se pare, deci, ca ar trebui, foarte curand, sa-i scrieti Monseniorului insusi si, profitand de aceasta bunatate a sa, sa-I spuneti ceea ce simtiti, asa cum ati face-o cu cel mai bun prieten. E bine sa stiti ca eu i-am vorbit in treacat despre aceasta, ca dvs ati avut bunatatea de a-mi scrie despre intamplarile dvs si, mai mult decat atat, ca sub presedentia lui Del Drago, daca n-ati fi fost fortat sa parasiti Roma, ati fi avut, cu siguranta sarcina de a grava o lucrare foarte interesanta dupa Raffael. Am adaugat ca acum v-ar putea conveni vreo pictura din camerele lui Raffael. Si va spun acestea pentru ca nu as vrea sa va fie destinata vreo lucrare neconcludenta si pentru ca dvs, scriindu-I Monseniorului are cateva proiecte privind scoala de la San Michele. Una peste alta, cred ca nu ar trebui sa scapati aceasta ocazie; cu siguranta una mai buna nu putea sa se iveasca. Nu va intaresc aceasta nici vorbindu-va despre iubirea de patrie, al carei tutore viu ar trebui sa fiti, nici despre dragostea pentru prieteni care, fiind atat de rari, pur si simplu va sunt prieteni. Printre care, credeti-ma, voi fi intotdeauna si eu, asteptand nerabdator pana cand ii veti raspunde.

Al dumneavoastra prieten adevarat, Tomm. Minardi

27 iulie 1837