Am citit adineaori intr-una dintre paginile "Gazetei tribunalelor" ("Gazetta dei tribunali") un articol care mi-a provocat o vie durere. Chiar e posibil ca in schimbul atator sacrificii, eforturi si truda sa fiti tinta atator nedrepte persecutii? Nu cunoaste, deci nici o limita lacomia acestora, care au incercat sa profite de statutul dumneavoastra pentru a se imbogati cu fructul muncii dumneavostra? Pentru ce nu am eu atata putere sa fac auzita vocea mea strigand nobilul dezinteres pe care dumneavostra mi l-ati dovedit deja in atatea randuri? Pentru ce nu pot cu un singur cuvant sa le fac cunoscute acelora care nu au nici timpul, nici ocazia de a va putea cunoaste si stima, toate privatiunile la care ati fost supus pentru a-mi oferi ajutorul in realizarea unei lucrari care, in mare parte, este meritul dvs? atunci stim ca ar cunoaste si altii, ca si mine, de ce nobile calitati, de cata loialitate si onestitate este plin sufletul dvs. bun! Nerusinatii ar rosi de josnicele persecutii aratate impotriva dvs., iar prietenul dvs. nu ar mai plange, impreuna cu voi, din cauza acestui nou exemplu de obstacole si de josnice manevre prin care se vrea sa se franga zborul unui talent, care le-a facut cinste cand a ales sa stea in Franta. Eu sunt prea sigur de severa impartialitate magistratilor: de aceea, nu ma indoiesc ca veti castiga litigiul: pana atunci, nu am putut rezista nevoii de a va manifesta durerea sufleteasca pe care o simt pentru abominabila nedreptate facuta dvs. Astept, deci, cu mare nerabdare vestea triumfului dvs. si va repet expresia inviolabilei prietenii care ne leaga si ne va lega pentru totdeauna.

Prietenul dvs. devotat
C. Bounard

1 decembrie 1832