Stimate Domnule Robert,

Iata-ma expus la o noua nenorocire si daca vreti sa-mi gasesc linistea, doar dvs. mi-o puteti reda. Dvs., care sunteti artist puteti aprecia un lucru care a fost realizat in 11 luni, doar pentru gloria si amorul artei, neobtinand in acest timp de la Dl. Ricourt decat cei trei sute de franci conveniti la inceput pentru desenul fara efecte de clarobscur pe care mi le-a comandat, spunandu-mi ca v-a cerut permisiunea. Apoi, odata desenul terminat, a luat totul: e culmea umilintei. Inainte de a preda desenul, am avut posibilitatea de a vedea tablou dvs. in original, cel a carui frumusete si perfectiune mi-au fost fatale! Comparand o proba a desenului cu tabloul si gasind inca ceva de facut, am lucrat-o atat de bine cat a fost posibil; si dupa ce am facut acelesi corecturi si pe desen, am tiparit stampa la Chardon. Gandindu-ma ca daca ar fi avut loc un proces intre dumneavoastra si Ricourt, desenul ar fi fost in pericol de a fi distrus - data fiind deosebita sa fragilitate - doar cateva mici pete pe hartie erau suficiente pentru a face puncte, pe care cu greu le-as fi scos si orice alta stricaciune ar fi facut ca acea maretie sa fie distrusa - m-am gandit, pentru a nu strica toata munca pe care o depusesem, sa tiparesc cateva copii, supraveghindu-le eu insumi, cu toate ca am fost bolnav, pentru ca sa iasa cum vroiam. Dupa aceea, sa-i predau desenul D-lui Ricourt, asa cum stabilisem cu dvs. Si, tinand cont de toate acestea, am vrut sa-l informez imediat pe fratele dvs: sa-i duc 10 sau 12 copii - asa cum mi-ati cerut, iar restul sa le pun intr-un loc sigur si sa fac ceea ce as fi crezut ca e mai bine. Insa, Dl. Ricourt, vrand el insusi sa predea copiile pe care dvs. le-ati cerut, m-a rugat sa mearga impreuna cu mine si mi-a dat intalnire de cel putin trei ori. Insa nu a venit niciodata, lucru care m-a determinat sa merg singur la fratele domniei voastre; dar am avut nefericirea de a nu-l gasi acasa; I-am lasat cartea mea de vizita, m-am reintors si tot nu l-am gasit; in final, cand am fost iarasi la el, era plecat la Parsi, mi s-a spus, pentru a va intalni. Atunci I-am lasat copiile lui Chardon, spre pastrare, asteptand reintoarcerea D-lui Aurelio, fratele dvs; daca ar fi intarziat, v-as fi informat despre toate acestea in scris, pe dvs. sau pe el. Toar lucrurile acestea sunt atat de ciudate uneori. Stampele pe care le-am pastrat la Dl. Chardon se invart pe bancile tribunalului toate mototolite, iar eu sunt acuzat de tribunalul corectional pentru ca le-am tiparit fara a fi autorizat, specificandu-se ca am facut acest lucru "pentru a face comert": daca eu as fi avut aceasta intentie si rea credinta, nu as putut sa reproduc o gravura in Anglia sau intr-o alta tara, in loc sa o preda asa cum am facut eu - si sa o tiparesc sub privirile tuturor? Astfel imi pierd timpul si imi sacrific sanatatea pentru nenorocirea pe care mi-a provocat-o si mi-o provoaca aceasta afacere, atat de penibila incat as fi vrut sa fac orice sacrificii pentru a nu aparea in fata tribunalului si a suferi o asemenea rusine. Daca ati fi vrut sa-mi reprosati faptul ca am dispus de o mica parte dintre copiile neterminate, de care cred ca pot dispune, ati fi putut sa-mi cereti socoteala si eu v-as fi raspuns de toate copiile terminate. Pentru aceasta nu cred ca era neaparat nevoie sa ma chemati in judacata. Rezultatul tuturor acestor lucruri este acela ca eu am terminat de facut o gravura fara a fi platit; am predat-o totusi imediat si am fost deferit justitiei. Stampele tiparite se distrug. Gravura se afla in mainile D-lui Ricourt, pe care intr-una dintre scrisorile dvs. l-ati autorizat sa o publice in jurnalul sau "Artistul" si pe care astazi il reclamati ca imediat ce gravura va aparea in jurnal ii veti inainta un proces care va cauza tuturor nenorociri, mai ales mie… Tot ceea ce altadata mi-ar fi facut onoare, astazi ma face sa par un delicvent. Totusi, ati putea sa faceti ceva sa fie altfel macar acum, cum ati fi putut face inainte: eu sunt gata sa fac tot ceea ce ce va fi nevoie pentru aceasta. Si era tot dorinta mea ca inainte de a pleca fratele dvs. sa rezolv toate acestea. Am lasat toate treburile deoparte pentru aceasta si mi-a displacut foarte tare ca a plecat, lucru pe care nu l-as fi crezut posibil inainte sa se rezolve aceasta problema. Vreau sa cred ca nu a fost in intentia dvs. sa ma tulburati in acest fel din placere. Totusi, pentru ca am nevoie de timpul meu si de linistea mea, sunt gata chiar sa fac sacrificiul de a lasa la o parte munca mea si sa va dau toate explicatiile de care aveti nevoie; dar, inca o data, nu prin tribunal trebuie trecuti artistii onorabili! Va rog, deci, sa retrageti orice plangere impotriva mea, mai ales ca eu sunt dispus, dupa cum vedeti, sa fac toate sacrificiile pentru a nu suferi o asemenea rusine. Si, desigur, atacandu-ma prin intermediul tribunalului, nu puteti avea un mai mare avantaj decat acesta: de a ma tulbura. In plus, chiar as dori sa stiu daca sunteti de acord si ce suma pretindeti pentru a ceda dreptul de proprietate, pastrandu-va dreptul de a publica dvs. tabloul dvs, gravandu-l cum va va placea, cu obligatia - o data ce va fi incheiat acest litigiu - de preda gravura "Mietitori", pe care eu am inceput-o, unei terte persoane pe care cele doua parti se vor hotari sa o aleaga si de a nu o publica decat dupa ce veti fi publicat-o dvs. Astept cu incredere un raspuns care sa ma puna in situatia de a ma intelege cu cel pe care l-ati insarcinat sa actioneze pentru dvs., ca sa pot, pentru satisfactia dvs. si a mea, scapa de o penibila situatie.
Sunt cu toata stima, Paolo Mercuri

P.S. Il salut cu respect, de aemenea, si pe fratele dvs.

Paris 9 august 1832