Draga prieten,
Scrisoarea ta mi-a facut mare placere si as fi vrut s-o primesc dupa ce afacerile de la Paris s-au incheiat, pentru a simti ca nu ti s-a intamplat nici o nenorocire: sper ca aceasta scrisoare nu va intarzia, pentru ca mi-ai promis, si sper sa-mi dai cateva amanunte. As vrea sa stiu daca sunt Italienii cei care au fost batuti… Iata povestea mea portretistica. Cautand modalitatea de a face bani, m-am gandit la portrete. M-am oferit sa fac ceva gratis si am facut pentru familia unui dentist italian, cel care nu mi-a dat ce mi-a promis. Apoi mi s-a prezentat un obiect pe care l-am facut la jumatatea pretului pe care il stabilisem, adica 40 de florentini, in loc de 85 de franci-cat face, aproximativ. Aceasta lucrare a fost vazuta de doi frati-vanzatori de stampe, care mi-au cerut sa le fac si lor portretele. Acestea intamplate, nu am avut o singura zi care sa nu fie infernala. Mi-au dat 20 de florentini si 20 de stampe. Acestora le dau 10 la suta din portretele pe care mi le gasesc si ei sunt cei care mi le-au gasit pe toate. E o viata foarte ciudata aceea a portretistului, chiar si in punctele ei cele mai placute: e o modalitate placuta de a cunoaste obiceiurile unei tari si interiorul unei case olandeze, lucru deloc usor. De cateva ori am avut trei sedinte pe zi, bunaoara in trei case diferite si am lucrat pana la 5 portrete diferite intr-o zi. Cu o luna in urma, prima in care am fost la tara, am avut 24 de portrete de facut: una peste alta, mi-a luat aproximativ sase ore de lucrat la unul. Multi dintre primarii de orase mi-au trecut prin mana. Bourgmaestrul care e prima autoritate civila, Colonelul de la Garda Nationala-care e al doilea om in stat dupa rege si apoi Dl. Baron, Dl. Duce, Contele si chiar chativa milionari. Le-am facut aproximativ ca acelea ale lui Solomon, Ortensia etc. Iata-ma lansat in compozitii. Am facut mai multe unite armonios cate doua, trei, patru si chiar cinci, pe care le-am treminat ieri. In ultimul am reprezentat cele Cinci Simturi. Am facut unul la Harlem, la vreo doua leghe distanta de Amsterdam, unde odata mi s-a intamplat sa fiu talharit; iar acum, acestea ultime cinci le fac la Le Haie, chemat de Marele Maresal al Regelui, caruia trebuie sa-i fac altele cinci, adica ale fiilor, iar apoi al sotiei si al lui, si uite asa se face duzina. Peste opt zile ma voi intoarce la Amsterdam. Le Haie este un oras frumos, mai ales la intrare. Muzeul pe care l-am studiat inca foarte atent, mi se pare plin de tablouri frumoase. Draga prietene, sa stii ca imi face o mare placere cand imi scrii si te conjur sa continui sa-mi scrii des. Sunt surprins sa nu gasesc in ultima ta scrisoare nimic referitor la scrisoarea pe care eu i-am scris-o D-lui Ingres: dar poate nu l-ai vazut dupa sosirea acesteia. Daca ai ocazia sa-l vezi pe Poggioli (nu sa mergi acolo intr-adins), spune-i ca i-am raspuns si acum, imi pare rau ca nu a primit scrisoarea mea, voi incerca sa o repet atat cat imi permite memoria. Iti raman indatorat pentru asistenta pe care i-o acorzi lui Solomon: te rog sa-l impulsionezi, fiind usor sa se multumeasca cu ceea ce face si mai ales, la sfarsit, sa-i amintesti ca si alta data a inceput bine si "a adormit" la sfarsit. Saluta-l si informeaza-ma amanuntit despre el atunci cand imi scrii. Intrucat afacerile merg rau cand esti tanar, a mai bine ca nu mi-am gasit asa ceva: altfel cred ca oricum eram indepartat. E un mare pacat ca atatia eroi au disparut si raman incognito, dar cel putin au servit la ceva, bunaoara a face sa comita marea minciuna a Guvernului de a pune Parisul in asediu, cand totul se va fi sfarsit. Si marea cruzime pe care Mustafa Filippo o comite, imi permite, sper, sa revad dupa placul meu Tuilleries. Am vazut numele lui Barri printre acuzati, dar sper sa nu fie sculptorul. Tu ma trimiti intotdeauna la jurnale. Stii ca adeseori e nevoie sa ma multumesc sa citesc, pe nerasuflate "Les debats". Insa, nu pretind sa-mi faci articole lungi, dar spune-mi tu lucrurile cele mai demne de remarcat, cand acestea exista sau cand le stii. Cand imi spui despre eroismul tineretului, imi aduci singura consolare pe care o pot dori in asemenea nenorocire. Cand am vazut ca jurnalele nu spun decat ca am scapat ca niste lasi, scriind despre Taurel, zic: e nevoie sa fie batuti cu mare curaj! Si un asemenea bun exemplu nu poate fi decat repetat pe viitor: iar tu, cu scrisoarea ta, adeveresti previziunile mele. Ma fac sa rad Carlistii care se apara sunand ca nu au facut parte din aceasta miscare, ca si cum s-ar putea presupune ca ei au curaj. Atata eroism nu e decat fiul libertatii! Poti sa-I transmiti continutul acestei scrisori si D-lui Ingres, spunandu-i ca ma intorc la Amsterdam. Imi vei spune si ma vei anunta prin telegraf ziua in care vei lua penelul pentru a incepe portrtetul lui Paul Grand. Saluta-l afectuos, asa cum ii vei saluta si pe Bounard si pe toti ceilalti prieteni. Imi pare rau ca nu am copia frumosului tau tablou ("Mietitorii") reprodus si te rog sa nu ma uiti; iar daca se iveste vreo ocazie, cumpara-l chiar daca e scump. Scrie-mi curand la aceeasi adresa. Imi pare rau sa aud ca afacerile tale stau pe loc; dar cum pare ca esti pe cale sa incepi ceva, nu-ti ofer nimic. Portrete se fac din cand. E un secol de cand am inceput aceasta scrisoare: o termin azi, in nici nu stiu care zi si cred ca in luna iunie 1832.

Prietenul Calamatta

22 iunie 1832