Prieten drag si cel mai drag dintre cei dragi,

In sfarsit, cu scuzele de rigoare si pentru a fi chit, am reusit sa-ti scriu o data an. Acum ca am terminat de vopsit fatada casei, imi va fi mult mai usor sa gasesc timp pentru a-ti scrie si atunci nu vei mai putea fi nemultumit ca nu-ti scriu. Despre desenul meu nu-ti vorbesc pentru ca stii deja tot, iar in cazul in care vei vrea sa cunosti un anume detaliu, imi vei spune. Te interesezi atat de mult de mine ca nu pot face decat sa-ti repet ceea ce Mancion ti-o fi spus deja, si anume ca sunt cel mai fericit om de pe Pamant. Presupun ca stii ca eu insumi am gravat desenul pe care l-am facut, si inca in bune conditii. In plus, iti voi spune ca alaltaieri am terminat un desen reprezentand "Doamna Gioconda": portret pe jumatate viu, considerat de toti ca fiind capodopera lui Leonardo da Vinci. Obtinand promisiunea de a avea tabloul la dispozitia mea, am vrut sa ma dedic cu placere acestui atat de frumos lucru, iar acum, daca as vrea sa-l vand, nu ar fi foarte dificil. Persoanele care l-au vazut mi-au spus sa-l tin pentru ca apoi sa-l gravez, cand voi avea timp. Mi-au spus spus chiar ca am copiat cel mai dificil lucru care putea fi copiat si ca acest desen ar fi superior multor altora; apoi mi-au spus atatea lucruri incat ma tem ca te voi face sa razi daca ti le spun. Sarmanul de mine! Cine stie cate argumente contra ai gasi pentru a ma pedepsi ca nu te-am vazut de cinci ani! Am incredere totusi, gandindu-ma ca esti artist si de aceea trebuie sa cunosti ce importanta are pentru un gravor un tablou de valoare, dupa care sa fie facut desenul de le insusi! Totusi, cu toate ca aceste avantaje, iti voi spune ca am intarziat opt sau zece zile pentru a semna contractul, prin care a trebuit sa ma oblig sa gravez tabloul la Paris. Acesta e singurul lucru care ma nelinisteste si fi sigur ca nu e putin. Ti-am vorbit mai intai despre mine ca sa nu uit cum se petrec lucrurile cele mai importante. Tu ma consolezi spunandu-mi ca ai terminat un tablou si il gasesti bun; daca ia sti cat de mult sufar ca nu-l pot vedea eu insumi! Din putinul pe care mi-l spui despre tabloul tau si despre talentul pe care eu stiu ca-l ai, sunt sigur ca este deosebit de frumos; insa nu-mi dai nici un alt amanunt, pentru ca esti prea modest. Imi cerisa fac…, dar nu fac nimic. Mi-ar placea ca atunci cand faci un tablou important si esti multumit, sa-mi trimiti un mic desen, pentru a ma consola in acest fel pentru ca nu pot vedea originalele. Stiu bine ca te usuca la buzunar, dar nu pierd nimic cerand. Cat despre portretul meu, e nevoie sa mai astepti putin, din cauza ca aceste desene m-au facut sa raman putin in urma cu tabloul si sunt legat de maini si de picioare. Am fost la Dl. Motte, intreprinzatorul lucrarii despre care a vorbit Dl. Bounard, si mi-a spus ca totul a ajuns la Roma, si piatra si presa, si nu se asteapta altceva decat permisiunea Papei pentru a deschide o litografie la Roma: lucru despre care Dl. Bounard ne-a spus ca era greu de obtinut. Ti-as scrie mai mult, pentru ca subiectele nu lipsesc: insa as fi constrans sa folosesc alta jumatate de foaie pentru a-ti vorbi despre afacerea respectiva si care este foarte urgenta. De aceea, te rog sa ma ierti si sa te duci cat mai repede posibil la Mancion, caruia ii voi scrie in cateva zile. Draga Mercuri, nu-ti imaginezi cu cata bucurie am vazut in scrisoare interesul pe care il poti dragului tau,

Calamatta

Paris 12 ianuarie 1826