|
oamenilor
de talent ajunsi sus, de a trezi in el sus-picioase banuieli. Au fost
persoane care au incer-cat sa semene zanzanie intre el si prietenul
sau Mercuri; insa reciproacele si sincerele explicatii care au avut
loc intre ei au inlaturat armele care actionau pentru a tulbura nemarginita
incredere, pentru a rupe vechea prietenie (Aloysio ii scria lui Mercuri
la 3 februarie 1875, cu putin inainte de moartea sa: "…Sunt foarte convins
de aceste doua mari fapte, precum si de atatea alte josnicii, care lovesc
cele mai delicate resorturi ale oamenilor de bine, avand ca scop al
acestor mijloace necinstite intentia (cum tu insuti spui), intentia
de a altera profunda si reciproca noastra stima si respectul dintre
noi, sentimente care au ajutat mereu mai mult la dezvoltarea Calcografiei
Regale"). In ciuda acestei prietenii, Aloysio nu se poate domina pe
sine si firea sa accesibila oricarei insipide vorbe, devenind tot mai
labil. Crede si isi imagineaza pericole iminente: in tot si in toate
vedea rautati si tradari: astfel incat, la 29 mai 1975, isi gaseste
tragicul sfarsit care face sa-si freamate de oroare si sa planga de
compasiune intreaga Roma. Parca neajungand familiei Mercuri durerea
acestei catastrofe, se intampla, sub aparenta onoare, o alta nenorocire.
A fost numit Director al Calcografiei Marcucci (6 septembrie 1875),
iar Presedinte al acesteia - Mercuri. Cel care, insa, in |
timp ce castiga un titlu rasunator, pierdea bene-ficiul si placerea pe care le avusese timp de 27 de ani, si anume dreptul de locuinta si alte drep-turi, necompensate de o indemnizatie care i se promite atunci si care apoi s-a dovedit a fi cu mult mai mica decat ceea ce era de drept. La 20 octombrie 1875, el trebuie sa abandoneze, la batranete, si Atelierul - aranjat asa cum trebuia pentru uzul unui adevarat artist - si casa locuita atitia ani - in care sperase ca avea sa moara - si merge sa locuiasca la palatul Massimo, la Terme Diocliziane. Si, pentru ca numai avea sa se ocupe de treburile Calcografiei, incepe cu mult inainte de 1875, sa lucreze la stampa "Scuola d'Atene", la care nu mai lucrase de multa vreme. Insa, dorintele sale se opusera starii de sanatate rea a lui Schiassi, care din aceasta cauza lucreaza mereu mai incet, si chiar moartea lui Schiassi, survenita la 28 februarie 1872. a fost o lovitura dureroasa pentru sufletul lui Mercuri aceasta moarte: il pierduse pe iubitul sau elev si prieten si pierduse speranta de a mai realiza gravura marii opere a lui Raffael-atatia ani, cu atata neliniste de el dorita. Prin urmare, in asemenea trista situatie, el restituie imediat Ministrului placa inceputa, pe care Comisia de Arte Frumoase o va incredinta, pentru a fi continuata, valorosului Ceroni. Si pentru ca nici 78 >>> |