perpetuata de-a lungul multor si indepartate generatii. Paolo Delaroche a reusit asemanarea si a facut un tablou pentru capela reginei, la Tuilleries. Sfanta este langa altar, cu frumoasa sa diadema pe cap : este ingenuncheata pe o perna din matase, cu fir de aur : cu ochii ridicati spre cer, ofera un foarte frumos cos cu flori. Straluceste altarul de obiecte sacre de cea mai mare frumu-sete. Slujnicele ingenuncheate ii sunt alaturi :una in stanga, cealalta in dreapta: in spate - coloanele de marmura ale capelei; in departare - campul intins. Multe elogii a primit Delaroche pentru opera sa :insa se spune ca terminarea unei picturi dege-nereaza cateodata in schimbari de pozitie, de idei ; caracterele capatelor nu au fost atat de inalte cum poate si le-a imaginat autorul ; una dintre figurile slujnicilor amintea prea mult de stilul lui Holbein ; una peste alta, nu ar trebui sa fie consi-derat acel tablou printre cele mai frumoase ale fai-mosului maestru (Emilio Perrin, in jurnalul "Le Paise" ("Pacea"), Paris, 30 august). Cu atat mai mult merita elogii Mercuri, care a stiut de minune sa redea frumusetea originalului, evitand efectele si cu o rara rabdare si maiestrie si a dovedit abilitatea practica mult mai mare decat cea pe care o demonstrase cu "Mietitori", depasindu-se pe sine insusi si asteptarile celorlalti. Daca exista cineva (spunea un reputet jurnal) care prefera "Mietitori", <<<                             45

aceasta se datoreaza marelui merit al tabloului reprodus mai curand decat marelui talent aratat de gravor. "Sant'Amelia" era o pictura facuta cu o grija minutioasa: insa culoarea si unele parti ale acesteia se pretau artei gravurii la fel de putin ca si bogata si calda pictura a tabloului lui Robert ("Le National" ("Nationalul"), Paris, 22 septembrie 1838). Insa dibacia lui Mercuri a fost ridicata in slavi, iar opera sa a fost numita o minune in dalta, un diamant, care ar trebui invidiata de gravorii din trecut si care ii sfideaza, cu siguranta, pe toti viitorii gravori. Considerat Mercuri printre gloriile cele mai mari ale artei (1837), Delecheze scria : "De cativa ani totul parea sa ne faca sa ne temem ca in Franta s-a abandonat gravura. Insa zelul unor amatori si talentul considerabil al unor artisti francezi si straini au ridicat la adevarata valoare aceasta frumoasa arta. Pretioasele opere ale lui Forster, Henriquel, Dupont, Muller, Prudhomme, Prevost confirma cele spuse aici: stau marturie frumoasele stampe reproduse dupa tablouri de Ingres, de Delaroche, Robert, realizate acum de Mercuri si Calamatta. Printre editorii care prin activitatea lor inteligenta merita elogii pentru ca au conservat gustul pentru gravura, trebuie remarcati domnii Rittner si Goupil. Fara a vorbi de alte publicatii la fel de bine primite, sunt acestia cei care l-au facut pe Calamatta sa                               46                            >>>