|
sau,
original, demonstrat atat de bine dupa aceea. E greu de spus; insa sigur
este ca daca acea lucrare ar fi fost publicata intr-o alta tara, imediat
l-ar fi asezat pe tanar printre marii artisti. Acel cap iese in relief;
acei ochi vorbesc; acea gura pare ca dintr-un moment in altul sta sa
se deschida pentru a face auzite cuvinte, sunete articulate. Lumina,
care bate pe partea stanga, pe frunte, da umbra in dreapta si astfel
scoate in evidenta unele parti proeminente; in umbra nu sunt obscure
trasaturile. Totul e terminat, nimic care sa difere de ansamblu. De
departe iese in relief expresia generala a fruntii. Dificila este descoperirea
copiei acestei stampe, si cine e atat de norocos sa o gaseasca, o pastreaza
pentru a o adauga la seria din ce in ce mai pretioasa a operei lui Mercuri.
Astfel, aurora vietii artistice a lui Paolo ii suradea voios. Canova,
ajungand sa vada "Gesu e San Pietro" (Iisus si Sf. Petru), pictat pentru
San Germano, se arata atat de incantat incat il incurajaza pe tanarul
pictor si ii promite sprijinul sau. O societate, careia ii fusese incredintata
publicatia Muzeului din Madrid, vrea sa-l trimita in Spania (1825, i-ar
fi dat 70 de scuzi pe luna, hrana si locuinta. Ar fi trebuit sa litografi-eze
toata galeria). Lord Kinnaird de trei ori i-l cere pe tanar lui Consalvi
si ii promite sa-i dea numeroase comenzi la Londra: insa cardinalul
nu este de acord, spunand ca vroia sa-l ia la Roma |
pentru
ca era deosebit de inzestrat. Si intr-adevar il prezentase deja lui
Pins VII, care ii ofera lui Mercuri un salariu de cinci scunzi pe luna
pe o perioada de 3 ani (14 septembrie 1821). In acelas timp, ca si cum
un spirit infernal avea placerea de a tulbura un suflet nobil - sau
poate, intr-adevar i-a fost scris lui Mercuri sa devina mare, cunoscut
pe cai de veneritate nenorociri si necazuri - orice noua si frumoasa
speranta disparea in neant. Marele Canova, plecat la Venetia, acolo
avea sa si moara putin mai tarziu. Pins VII inchidea ochiii pentru totdeauna;
Consalvi ii va urma in mormant suveranului sau. Din depresia morala
in care se gasea, Mercuri o fost scos de francezul Cammillo Bonald,
care ii comanda un desen dupa "Giudizio" (Judecata) de Michelangelo,
pentru a fi apoi litografiat. Editorul (un oarecare Motte) a fa-cut
in asa fel incat pietrele si presele pentru tipar sa ajunga acolo curand.
Insa, noul pontice Leon XII, pentru acele idei retrograde - care l-au
facut, atat de trist, faimos in istorie - nu vrea sa dea li-centa pentru
difuzarea admirabilei lucrari, iar ace-ia care erau in fruntea acestei
intreprinderi au fost constransi sa vanda tot ceea ce pregatisera pic-torului
Cennuccini cel care s-a folosit de acestea pentru a executa viata lui
Iisus Hristos, inventata de el. Totus, o urma de speranta ii ramane
lui Mercuri si acesta era legata de tabloul |