Draga prietene,
Credeam ca imi vei da un semn de viata. Toti ma intreaba ce noutati am despre tine si eu nu stiu ce sa le raspund. Milano a avut asupra mea acelasi efect ca si in cazul tau. La Biblioteca, dupa frumoasele schite, desenele lui Leonardo mi-au facut mare placere. Pare ca inca nu ai vazut divinul tablou "Sposalyio" ("Ceremonie de casatorie"), dat fiind ca nu mai vorbesti despre el. Eu sunt in aceeasi stare de sanatate in care m-ai lasat, dar intr-o alta casa. Dupa o indelunga gandire, m-am decis sa caut casa si am luat-o pe aceea pe care o aveam in vedere, pe jumatate in stil gotic, peste drum de cea in care am locuit. Aceasta are un inconvenient: chiria este mai mare. Pentru a repara aceasta situatie, nu vad o alta modalitate decat ca tu sa vii sa locuiesti cu mine si sa platesti jumatatea care ti s-ar cuveni; si asta nu doar pentru ca nu as mai fii singur, ci si pentru ca sa te pot vedea. Candva cred ca ti-am spus ca atunci cand sunt bolnav devin egoist si de aceea incerc sa fac totul asa cum vreau eu. Pentru asta voi incerca sa vad chiar si interesul tau si al Dlui Bonard. El, fiind obisnuit sa stea singur la Paris si liber, va fi fericit sa continue o viata care ii place. Daca vrea sa doarma, sa manance si sa munceasca doar in acele doua camere pe care le are, nu cred ca va fi posibil; daca va vrea sa mareasca casa, il va costa mult prea scump. Tu, daca vii cu mine, vei gasi tot ceea ce vei avea nevoie: fructe, daltite, fum negru, vernis si acquaforte de toate gradele. Vei avea tipograful aproape: ne vom lua impreuna un maestru de franceza etc. ce parere ai? Mi se pare ca stiu sa fac pe avocatul. In sfarsit, daca propriile tale interese nu rezolva lucrurile, poate ca ti se face mila. Las sa decida sentimentul de amicitie al amandoura. Vi se pare drept ca sa stati impreuna voi doi, care sunteti sanatosi tun si sa lasati singur un sarman prieten bolnav? M-au impresionat dovezile Dlui Bonnard si sper ca in urmatoare scrisoare sa simt ca a sporit numarul acestora…… Mi se pare ca ati intarziat prea mult la Milano. Daca acolo ati stat atat, ce veti face la Padlova si la Venetia, cand veti vedea atatea materiale? Poate ca ar trebui sa-i aveti mereu in minte pe acociatii de la Roma, care asteapta si vor trebui sa mai astepte ceva vreme pentru a trimite panzele de la Paris la Roma… Nu va scriu mai mult pentru a pune chiar astazi scrisoarea la posta. Distrati-va si intorceti-va repede.
Te imbratisez dragul meu om.
L. Calamatta
Paris 5 iunie 1830
