"Attila" n-a putut fi terminata de Schiassi, si aceasta a fost incredintata lui Lucio Lelli. O sarba-toare de familie vine sa bucure viata lui Mercuri atat de plina de necazuri si nelinisti. Iubita sa fiica Enrichetta-la 30 mai 1877-se casatoreste cu Teodor Radulescu, roman (din Bucuresti), un tanar cult si inteligent, care la Universitatea Romana isi terminase cu mare onoare studiile de jurispruden-ta. Insa, din nou, o mare durere vine sa intunece viata artistului si a dragii sale familii, atunci cand, dupa foarte mari suferinte cauzate de o boala de inima, Anna Maria, sotia lui Mercuri, salvatoarea pretioasei existente a sotului, moare la 27 iulie 1878, la varsta de 63 de ani. Acum, Mercuri, pro-fund afectat de pierderea suferita, insa cu sufletul putin mai inpacat de dragostea fiicei sale si a ginerelui sau si de zelul mereu viu pentru arta, preda arta gravurii la Azilul San Michele, ia parte la deliberarile Comisiei superioare de Arte Frumoase in ceea ce priveste Calcografia si frecventeaza adunarile Academiei din San Luca. Nu renunta, cu toata durerea provocata de bratul afectat de para-lizie, sa lucreze cat poate. Pana in anul 1873, desi foarte incet si cu multe eforturi, avea sa termine de pictat in ulei "Ritretto di sua figlia" ("Portretul fiicei sale")-in marime naturala, si chiar tabloul reprezen-tandu-l pe iubitul sau prieten "Salvatore Betti", dupa un desen dat lui de editorul Guidicini din
<<<                             79

Bologna, pe care trebuia sa-l graveze pentru a fi publicat intr-un Album al contemporanilor ilustri. In anul 1875 termina acea veche gravura "Fra Giovanni de Capistrano", a carei stampe deveni-sera de multa vreme foarte rare, din cauza starii dezastruoase in care se gasea rama. Aceasta rama a fost gasita la Manastirea San Pietro din Montorio si achizitionata de Viceregentul de la Roma, monseniorul Angelini, la ale carui ruga-minti Mercuri reface lucrarea. Si a fost bine: nu stiu ce alte maini mai dibace ar fi putut refaca acea gravura care, aproape ireversibil distrusa, primeste prin grija experta si rabdarea de a o reface autorului, o noua viata (Legenda care a fost adaugata in josul paginii ramei este: "Acest portret, fiind foarte uzat, a fost refacut cu foarte mare dificultate de insusi Paolo Mercuri, dupa 50 de ani de cand il realizase initial si dupa 15 ani de cand ramasese paralizat de partea dreapta"). In plus, Mercuri picteaza in ulei, pe o rama aurita, o mica "Santa Cecilia"-bust, deja imaginata si conceputa de el de multa vreme, in scopul de a oferi dregilor lui prieteni Bocquet. Astfel, Mercuri - distins si iubit, traieste o viata, cat i-a fost dat pe aceasta planeta, linistita si senina. A avut si are, cu mari artisti, cei mai insemnati oameni ai timpului, o puternica si vie prietenie. E de ajuns sa-i numim pe: Bartolini, Pistrucci, Cornelius,                                   80                           >>> 

Home - Biografie - Gravura - Teme grecesti - Desen - Litografii - Schite - Fotografii