gasi pe tatal sau, pe care initial il crezuse mort, dar care intre timp isi recuperase putin cate putin simtirile. Sarmanul fusese lovit cu un obiect greu in dreapta fruntii si avea rupt osul craniului. Resem-nat, linistit - Vicenzo il primeste pe fiul lui si ii vorbi de iertare cu atata vehementa incat Paolo, din teama ca acest lucru sa nu-i faca rau, face eforturi sa-l reduca la tacere si pleaca. Pleaca dezolat si cu dorinta aprinsa de a-si razbuna sangele. Plin de furie, merge la San Paolo si incearca cu nerabdare sa-l gaseasca pe cel care l-a ranit pe tatal sau pentru al ucide sau pentru a fi el insusi ucis. Niste preoti de la acea manastire, vazandu-l atat de iesit din fire, ii spun ca acel nemernic fusese deja dat pe mana justitiei. Atunci el se intoarce din nou la spital si apuca sa-l vada pentru ultima data pe nefericitul sau tata, care pe 16 noiembrie, isi gaseste tragicul sfarsit, la varsta de 53 de ani. Nelinistea lui Paolo a fost aceea care se poate imagina intr-o inima atat de iubitoare, de pasionala! (sunt importante unele randuri dintr-o scrisoare a lui Paolo, scrisa la data de 16 noiembrie 1830 lui Minardi: "…Roco De Santis este ucigasul tatalui sau vitreg, Vicenzo Mercuri…Cruzimea nimeni, oricat de credul sau insensibil ar fi, nu o poate crede naturala, pentru ca este imposibil ca, cu o singura lovitura, sa strivesti osul fruntii, ochiul drept si nasul si sa spargi craniul pana la osul
  <<<                          27

occipital, cum rezulta din sectionare si din teasta, care din fericire este in posesia mea, data de Dl. Vicenzo Sartori, chirurgul de la Consulazione … Ah, sarmanul meu tata ! Daca ai fi fost ucis de cine stie ce infirm animal nu as fi facut atata caz! Ca eu sa fac elogiul tatalui meu, poate ca nu as fi crezut; insa toti aceia care l-au cunoscut, pot s-o faca pentru mine… Nu-mi voi mai gasi linistea, deoarece spiritul meu e asuprit intr-un mod pe care doar moartea il va linisti." - In prima editie a lucrarii de fata era scris ca tatal lui Mercuri a fost ranit la 11 noiembrie. A fost schim-bata aceasta data cu 4 noiembrie si s-a certificat moartea acestuia la data de 16 noiembrie, asa cum reiese din "Certificatul de deces" care s-a gasit in cartea mortuara de la Spitalul principal "S. Maria della Cansolazine"). Toti cei de la spital plangeau durerea sa; iar moartea unui cunoscut trezeste, de cele mai multe ori, in oameni instinctul de mila in fata nenorocirii. Paolo se ruga sa aiba craniul tatalui sau si acesta ii va fi dat de unul dintre cei mai tineri medici ai spita-lului, mai tarziu. L-a pastrat cu sfintenie: astfel, il tinea in atelierul sau, intotdeauna in fata ochilor sai. Plecand insa la Roma, unde nu credea sa ramana prea multa vreme, pretioasa amintire lasata acolo fu depusa de Giuseppe Salviucci intr-un mormant de la manastirea "San
                               28                           >>>

Home - Biografie - Gravura - Teme grecesti - Desen - Litografii - Schite - Fotografii