I. Stramosii lui Mercuri - Copilaria sa - Mama sa - Principii de Arta

      Paolo Mercuri a fost de origine romana veche, dintr-o familie modesta, dar binecrescuta si cu un caracter exemplar. Bunicul lui, Domenico, negus-tor, traia fericit impreuna cu fratele sau. Insa aces-ta, intr-o zi, rupe frumoasa armonie: in ciuda vars-tei inaintate, doreste sa se casatoreasca cu o fe-meie atat de tanara incat, pentru a obtine consim-tamantul acesteia, ii doneaza, dinainte, toata averea sa. Lucrul acesta ii displacu atat de mult lui Domenico, care, surpins de acela de la care astepta mostenirea, ii lasa fratelui negotul cu paine si, in acel moment se retrage cu familia sa la o vie cumparata in imprejurimile portii Portese. Acolo, impreuna cu sotia sa si cei 5 copii traiau in pace pana cand, un alt amor si o alta casatorie vin sa-i dea viata peste cap. Vicenzo, unul dintre copiii lui, un baiat frumos si bine facut, se indragosteste nebuneste de o tanara foarte frumoasa, pe  nume Barbara Battaglia, aceasta raspunzandu-i la sentimente. Insa, parintii fetei, care erau inruditi cu un cavaler de Malta, pe nume Antonio Gregna, inebuniti dupa titluri de noblete si bogatie, nu au fost de acord cu aceasta casatorie si au incercat din rasputeri sa impiedice realizarea acesteia.
                                     1

      Cu toate acestea, desi nu usor, dragostea a invins; fata, care era ruda cu Vicenzo, a fost privata de catre ai sai, de orice drept prezent sau viitor asupra bunurilor parintilor ei. Astfel, ea a luat cu sine in noua casa doar ceea ce avea pe ea, cateva carti si cativa banuti din economiile proprii; in schimb, avea cu sine o educatie alea-sa, onoare si foarte multa dragoste pentru acel barbat cu care se inrudise pe vecie. Vicenzo, acum, se dedica vietii de la tara, studiind pentru a invata cat mai multe despre agricultura si se intoarce din ce in ce mai rar la oras, pana cand, marindu-se numarul membrilor familiei, acest lucru il tine total departe. Activitatea sa compes-tra a fost combinata cu prospere si captivante capitaluri: lucrurile, totusi, ajung sa se inrauta-teasca in timpul inchirierii unei ferme, culegand mai mult pulbere decat grane; apoi, putin cate putin se sfarseste si micul lor capital. Intr-o ase-menea situatie potrivnica, nu le ramane altceva de facut decat sa se conformeze, ca cultivatori de vie, langa familia Persiani, la o vie din impre-jurimile portii San Paolo,de unde in vara se duc la Roma pentru a scapa de contagiunea malariei care incepuse sa se raspandeasca acolo. Cu putin timp inainte de aceste evenimen-te, cand inca locuiau la via din imprejurimile portii Portese,                                      2                        >>>